ANGELA MARINESCU – TRADUCCIÓN DEL RUMANO CORINA OPROAE
ANGELA MARINESCU
Nació el 8 de julio de 1941, en Arad, con el nombre de Basaraba-Angela Marcovici. Es una de las poetas de referencia en la poesía rumana contemporánea. Su obra ha sido reconocida con diversos premios como por ejemplo el Nichita Stănescu en 1990, el premio de la Unión de los Escritores de Rumanía en 2000 o el Premio Nacional de Poesía Mihai Eminescu Opera Omnia en 2004, entre otros. Algunos de sus libros de poemas son: Sangre azul (Sânge albastru, 1969), La estructura de la noche (Structura nopții, 1979), Blindaje final (Blindajul final, 1981), Cal (Var, 1989), El parque (Parcul, 1991), El evangelio según Toma (Evanghelia după Toma, 1997), Skanderbeg (1999), Fugas postmodernas (Fugi postmoderne, 2000), Me como mis versos (Îmi mănânc versurile, 2003), El silencio sexual (Tăcerea sexual, 2004), El lenguaje de la desaparición (Limbajul dispariției, 2006), Problemas personales (Probleme personale, 2009), Intimidad (Intimitate, 2013) o Los pájaros en el cielo gritan (Păsările pe cer țipă, 2021), firmado como Angela Marcovici.
[Îmi mănânc versurile, 2003]
Încerc să‑mi mănânc versurile
încerc să‑mi întorc fața pe dos
încerc să mă calc în picioare
încerc să fiu hrană pentru proști
încerc să nu mai învăț
mai bine stau suspendată‑ntr‑un băț
ca victima cea mai infractoare
a lui Vlad Țepeș cel cu nasu mare
încerc să nu mai fiu singură
să‑mi bag asta în cap
încerc să nu mai fiu rea dar sunt dracul gol
într‑o piele de catifea
încerc să calc nestingherită pe drumul vechi al iubirii
(cel mai suspect vers al meu
stă în picioare îmbrăcat în frac negru și tare)
încerc să nu mai fiu vulgară
deși îmi este atât de greu
încerc să fiu mică
deși îmi este și mai frică
încerc să mă bucur de viață fără să mai mișc un degete
nu mai pot să fiu sinceră. ceea ce am scris nu mă mai satisface.
sunt brutală și masculină, acum, în comportament
când, îmbrăcată în pietre compacte,
îmi dau foc în cerul gurii.
*****
[Me como mis versos, 2003]
Intento volverme la cara del revés
intento pisarme a mí misma
intento ser alimento para los tontos
intento dejar de aprender
mejor estar colgada de un palo
como la víctima más criminal
de Vlad Țepeș el de la napia grande
intento ya no estar sola
metérmelo en la cabeza
intento dejar de ser mala, pero soy el mismísimo diablo
en una piel de terciopelo
intento recorrer libremente el antiguo camino del amor
(mi verso más sospechoso
está rígido de pie vestido con un esmoquin negro)
intento dejar de ser vulgar
aunque me cuesta mucho
intento ser pequeña
aunque tengo aún más miedo
intento disfrutar la vida sin mover un dedo
ya no puedo ser sincera. lo que he escrito ya no me satisface.
soy brutal y masculina, ahora, en mi comportamiento
cuando, vestida con piedras compactas,
me prendo fuego desde el paladar.
[Tăcere sexuală, 2003]
mi se fâlfâie de toți tinerii ce vor să mănânce
din poezia mea fără să plătească o minimă taxă de intrare
în frunte cu oricine ce‑mi dă bani acum pentru ce nu a fost atunci
mi se fâlfâie stau în bătaia vântului puternic
cu fața nu cu spatele mi se fâlfâie de toți proștii și deștepții
ce m‑au făcut dintr‑o singură mișcare sexuală nevăzută
de cei cărora le scapă obiectele din mâini în preajma mea
poate o liniște mai mare ar fi cea mai de pe urmă
intrare în lumea folositoare poate sunt aici ca un înger
ce plutește imperturbabil pe suprafața nemișcată a pământului
ultimul țipăt este un alt înger
ceea ce am scris este un alt înger
nici un înger nu‑l poate înlocui pe celălalt înger
îmi împing sânii în pământ
îmi scot uterul înafară
mă penetrez pe mine cu stângăcie
deoarece nu am nici un exemplu asemănător în minte căruia
să‑i închin memoria pesimistă a acestui poem
îl invoc pe tatăl meu mort pe al cărui creier am înălțat
mormântul steagului decadent al familiei
sunt un înger sexual
*****
El silencio sexual (2003)
me importan un bledo todos esos jóvenes que quieren alimentarse
de mi poesía sin pagar una tasa mínima de entrada
capitaneados por cualquiera que me da dinero ahora por lo que no fue entonces
no me importan estoy de cara no de espaldas
a las ráfagas fuertes de viento
me importan un bledo todos aquellos tontos y listillos
que me volvieron invisible en un solo movimiento sexual
todos los que dejan caer los objetos de las manos a mi alrededor
tal vez un silencio mayor ser la última
entrada al mundo útil tal vez esté aquí como un ángel
que flota imperturbable sobre la superficie inmóvil de la tierra
el último grito es otro ángel
lo que he escrito es otro ángel
ningún ángel puede reemplazar a otro ángel
empujo mis pechos en la tierra
me saco el útero hacia fuera
me penetro a mí misma con torpeza
porque no tengo ningún ejemplo parecido en mente al que
dedicar el recuerdo pesimista de este poema
invoco al padre muerto sobre cuyo cerebro he alzado
la tumba de la bandera decadente de mi familia
soy un ángel sexual
[Întâmplări derizorii de sfârșit, 2006]
o femeie nu este decât un cântec de lebădă
o femeie nu este decât un cântec de lebădă
o femeie nu este decât un gunoi fosforescent
ce se masturbează
o bucată de carne
roșie macră
bună sănătoasă
fibră marfă
ce trebuie violată
de un creier străin
eu m‑am născut
gata violată
de
creierul
meu
*****
[Sucesos triviales para el final, 2006]
una mujer no es otra cosa que un canto de cisne
una mujer no es otra cosa que un canto de cisne
una mujer no es otra cosa que un despojo fosforescente
que se masturba
un trozo de carne
roja magra
buena sana
fibra mercancía
que tiene que ser violada
por un cerebro ajeno
yo nací
ya violada
por
mi propio
cerebro
cuvintele
cuvintele
ei
atunci când nu se mai joacă
sunt ca ale unei fetițe
cu ochii
injectați
ce‑și pipăie cu degetele subțiri
venele de la tâmple
în timpul în care
își desface
încet
picioarele
pentru a lăsa loc
mâinii care scrie
să intre
și să iasă
din imperiul
tăcut
al
morții
*****
Las palabras
sus
palabras
cuando ya no está jugando
son como las de una niña
con ojos
inyectados
que se palpa con sus dedos finos
las venas de las sienes
mientras
se abre
lentamente
de piernas
para hacerle lugar
a la mano que escribe
para entrar
y salir
del imperio
callado
de
la muerte
[Intimitate, 2013]
Autoportret
în capitala unei țări
cu granițe din ce în ce mai nesigure
să (nu) port
haine de plumb
mate elegante academice
deoarece suntbătrână. suntinocentă. suntautistă.
sunt mai bolnavă decât un îndrăgostit
în preajma sinuciderii.
„trebuie scoasă din joc”, ar spune
marii noștri poeți.
niște lichele înnăscute.
cum au făcut mamele lor să le reușească?
o noninterpretare din ce în ce mai absconsă.
un nonloc din ce în ce mai izolat.
un nonbuncăr cu ușile și ferestrele zidite.
o nonpoezie din ce în ce mai întunecată.
*****
[Intimidad, 2013]
Autorretrato
en la capital de un país
con fronteras cada vez más inciertas
(no) debo llevar
ropa color plomo
mate elegante académica
porque soyvieja. soyinocente. soyautista
estoy más enferma que un enamorado
al borde del suicidio.
«hay que dejarla fuera de combate», dirían
nuestros grandes poetas.
unos cabrones natos.
¿cómo se las ingeniaron sus madres para hacerlos así?
una nointerpretación cada vez más incomprensible.
un nolugar cada vez más aislado.
un nobunker con las puertas y las ventanas tapiadas.
una nopoesía cada vez más oscura.
CORINA OPROAE (Făgăraș, Transilvania, Rumanía, 1973)
Es poeta y traductora. Reside en Cataluña desde 1998. Escribe en español y en catalán. Sus libros de poemas son Mil y una muertes (La Garúa Poesía, Barcelona, 2016; El Taller Blanco, Bogotá, 2021), Intermitencias (Sabina Editorial, 2018) y Temprana Eternidad (Caza de Libros, 2019), una antología personal publicada en Colombia. Su último libro en español es Desde dónde amar (Pre-Textos, Valencia, 2021). En catalán ha publicado La mà que tremola (La mano que tiembla) (Cafè Central & Llibres del Segle, 2020), un libro de reflexión poética sobre el hecho de escribir en una lengua que no es la lengua materna. Es autora de la antología de poesía catalana publicada en Colombia, La hora indefensa (Escarabajo Editores, 2021). Ha traducido del rumano y del inglés al catalán y al español autores como Lucian Blaga, Gellu Naum, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Es. Pop o Mary Oliver.
